dimitri – Exceeding the minimal standard of satisfaction

“Poate cineva spune care este cea mai buna ordine, cea mai buna societate, cel mai bun model de guvernamant din toate cate s-au imaginat pana acum?. Sa fie oare “sfarsitul istoriei si ultimul om” odata cu democratia liberala?. Daca o societate din cele cate s-au creat pana acum este aleasa ca fiind cea mai buna, va putea ea fi pusa in practica asa cum a fost conceputa de la inceput?. Tot ce putem face este sa imaginam ordini si sa elaboram teorii, sustinadu-le apoi ca fiind cele mai bune. Ar fi oare mai bine daca ar exista ceva, cineva, exterior si necunoscut noua oamenilor care sa ne evalueze rezultatele?. Nu vom sti niciodata acest lucru cu siguranta.
In continuare va fi dezvoltata idea unei societati din care omul nu va mai face parte, o societate din care omul va fi exclus sau se va auto exculde inconstient, in urma incapacitatii sale de a mai controla ceea ce chiar el a creat, o societate nihilista care va renega umanitatea.
Se propune ca singura ordine reala si acceptabila in natura ordinea in care viata umana nu va mai exista. Urmeaza ca prin acest demers sa se demonstreze validitatea acestui tip de ordine. Singura alternativa viabila este nihilismul existential, iar conditia de baza este eliberarea fiintei umane de fantomele si demonii care o bantuie si pe care “ea” singura si i-a creat.
Viata in sine nu are nici un scop. Au fost inventate scopuri iluzorii si imposibile pentru justificarea existentei, o societate mai buna, o societate mai dreapta, o societate mai umana. Iar daca viata ar avea vreun scop acesta este existena insasi, singurul drept pe care Natura ni l-a daruit toturor, oamenilor, animalelor si plantelor. Fiinta umana si-a pierdut dreptul la existenta in momentul in care si-a asumat rolul de conducator al Pamantului, de stapan asupra celorlalte fiinte, in ciuda interdictiei Naturii, care ne-a conferit un statut de egalitate tuturor (se accepta ca singure ipostaze de existenta omului cele in care oamenii sunt egali cu animalele, adica vietuirea in stare de natura sau cele in care omul va ajunge perfect, instaurand o ordine perfecta de pace si armonie). Omul a subminat domnia si autoritatea Naturii, ceea ce nu inseamna altceva decat incalcarea flagranta si constienta a Legii Naturale.
Omul ca fiinta ce exista si este inzestrata cu ratiune, ca fiinta ce are discernamant, si-a fixat de-a lungul timpului scopuri si mijloace necesare pentru atingerea idealurilor pe care le-a decretat ca fiind universale, generoase izbavitoare si umane. Dar de cele mai multe ori s-a dovedit ca aceste scopuri nu erau cele mai bune si ca mijloacele folosite au fost dintre cele mai rele. Bunele intentii sunt rezidente in operele celor mai mari “filosofi”, in scrierile celor mai mari “moralisti”, dar ele s-au vrut a fi aplicate unei societati in care toti oamenii sunt la fel, un ideal imposibil de atins. Toate incercarile de a imagina o societate perfecta, demersurile utopice ce afirmau existenta unei ordini egalitariste, anarhiste, libertariene sau arhiste nu au luat in serios singura lege universal valabila si atotputernica, legea Naturii, care ne invata ca oamenii sunt si vor fi diferiti unul de altul, iar daca nu ar fi fost asa si oamenii erau identici, atunci am fi avut o civilizatie populata numai cu filosofi.
Punctul de pornire in construirea noii ordini il va reprezenta nihilismul, mai exact nihilismul inteles prin ceea ce exprima insusi cuvantul adica nimic. Nihilismul fiind „situatia in care omul se rostogoleste din centru catre X”, „procesul in care, la sfarsit, din fiinta umana nu mai ramene nimic” , sau vazut ca „doctrina care tinde sa nege realitatea fiintei sau orice ordine a ei, in sens teoretic sau practic” . Nihilismul conceput ca „stare de disperare fata de desartaciunea sau trivialitatea fiintei umane” . Exista mai multe forme de plecare pentru construirea teoriei nihiliste. Se spune ca prima data nihilismul apare in romanul „Parinti si copii” al lui Turgheniev, unde este intruchipat de Bazarov tipul omului care sustine negatia totala. Friederich Nietzsche este considerat a fi cel care a dat nastere nihilismului in sens filosofic „ ceea ce va descriu este istoria urmatoarelor doua secole. Descriu ceea ce vine, prevestesc zorii nihilismului”
Acesta este nihilismul din care isi trage seva noua ordine. Va fi regandit si reformulat pentru legitima aceasta noua ordine. Nihilismul gandit de acesti filosofi, nu poate fi acceptat ca baza a noii ordini deoarece accepta existenta pe Pamant a omului. Acest nihilism nu doreste dacat distrugerea ordinii actuale, a valorilor crestine, a valorilor absolute, distrugerea societatii asa cum este ea acum. Se vrea distrugerea ordinii existente fara a mai crea nimic sau crearea unei societati intr-un spatiu amoral, se celebreaza vitalismul, ideea cea mai simpla de Viata, de a Trai, eliberearea omului de orice datorie. Critica nihilista a societatii se concentreaza pe incapacitatea teoriilor actuale de a fi baza de actiune a Supra-omului. Nici in acest moment nihilismul nu se poate eschiva de criticile care i se aduc. S-a scris ca vitalismul urmeaza liberalismului si este precursorul nihilismului. S-a scris ca „Nhilismul este mijlocul, Anarhia este tinta”.
Primul pas spre realizarea noii ordini va fi transformarea profunda a omului, avand ca tinta exact nihilismul, „Nimicul”. Acest lucru este foarte posibil odata cu intrarea in postmodernism, caracterizat la nivel cultural si intelectual de „neincrederea in metanaratiuni”, adica exact eliberarea fiintei umane de fantomele care o bantuie. Acesti demoni au fost creati pentru a oferi sprijin spiritual omului, pentru a-l ajuta sa domine mediul in care traieste. Astfel a luat nastere statul, justitia, suveranitatea, guvernamantul. Sistemul politic post-modern are ca „parte esentiala circul politic”. Scena poltica postmoderna „este intemeiata pe credinte simbolizate de discursul politic, in expresii vehiculate prin mass media pana la refuz, devenite aproape o limba de lemn, a discursului zis democratic: statul de drept, suveranitate populara, drepturile si liberatile individului” . In final politicul a fost creat pentru a justifica asuprirea, servitutea, devenita in postmodernism servitute voluntara, conducrea celor multi de catre „ creaturi care nu au nici virtutea, nici dreptul, nici intelepciunea” de a conduce. Iar acesta „democratie” nu serveste decat scopul autoreproducerii puterii politice „iar cetateanul regimurilor pluraliste ale postmodernitatii se complace in confortul pshic pe care i-l ofera iluzia ca participa la politica” . S-au cautat justificari ale nevoii de stat, cele mai multe dintre ele foarte bine elaborate si codificate dar la nu pot rezista in fata unei critice foarte simple. Daca statul a fost creat pentru a-i proteja pe oameni, pentru a le oferi securitate, atunci de ce el insusi este cel elementul care produce majoritatea conflictelor, de ce inca oamenii inca mai mor, de ce mai exista inca oameni nefericiti?. Singura explicatie este incapacitatea si netemeinicia acestei constructii. Singurii vinovati sunt tot oamenii, cei care au dat expresie practica sclaviei facuta din inconstienta si in chip voluntar. De ce nu a adus politicul, organizarea oamenilor in societati care mai de care mai elaborate, fericirea pe pamant? Pentru ca este incapabil sa faca asa ceva. Singurul lucru pe care il poate face este sa alega personaje de tipul lui Hitler, Stalin, Pol Pot, Idi Amin sau Jean Bedel Bokassa care sa ne „conduca”. Politicul a luat nastere pentru a tulbura linistea Universului. Din momentul in care oamenii isi vor manifesta neincredrea in aceste „metanaratiuni” si in acelasi timp cu mecanizarea societatilor, nihilismul isi va face prezenta. Ca forme de manifestare vor putea fi recunoscute egoismul, dezumanizarea, brutalitatea, frustrarea si alienarea fiintei umane. Toata stiinta nu va duce decat la distrugere (a se vedea si teza ecologista), stiinta inseamna progres, iar ”progresul tehnologic este ca securea in mainile unui Criminal patologic” . In acest moment avem un tablou exact al existentei umane si ce a insemnat ea nu numai pentru omenirea insasi, dar si pentru natura (teza ecologista). Daca se va face un calcul estimativ se va vedea ca rezultatele negative ale activitatii umane sunt mai multe decat cele pozitive. Atunci omenirea merita sa dispara deoarece a dat gres. Si-a asumat o povara prea mare pentru umerii ei. A avut sansa sa atinga sublimul, perfectiunea dar cazut in cealalta extrema.
In acest stadiu al instaurarii ordinii nihiliste omul va trece treptat la distrugerea societatii, iar „placerea distrugerii este si o placere creatoare”, adica va crea premisele distrugerii teribile, totale, desavarsite, inexorabile si universale” . Acum se va declansa razboiul egoului impotriva lumii. „Sa nu fie nimic deasupra Mea”, va incepe distrugerea oamenilor de catre oameni. Omul se va transforma intr-o masina umana de vanat oameni (Natural Born Killers). Tot ceea ce reprezinta vechea societate va fi darmat, va fi ars complet pana la temelii. Va urma ordinea „nimicului”. Se va ajunge in stadiul in care omului ii va fi indiferent daca traieste sau moare. In acest stadiu omul nu va mai avea nici un suport in urma distrugerii valorilor spirituale si nu numai. Dumnezul oamenilor va fi distrus cu cea mai mare scrupulozitate. Va fi hulit si blamat pentru tot ceea ce s-a facut in numele lui. Toate rautatile pamantului vor fi puse pe sema lui. Va fi demonstrat faptul ca el nu a existat decat in imaginatia celor mai bolnavi si sclerotici oameni. Va fi demonstrat ca a fost un construct menit sa legitimeze cele mai infioratoare comportamente. Cea mai vehementa critica va fi fondata chiar pe ceea ce se spune a fi cuvantul si opera lui Dumnezeu „si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumenezeu l-a facut; a facut barbat si femeie” . Daca este asa cum de s-a ajuns la genocidul armenilor, al evreilor si tiganilor, al etnicilor hutu?; nu ar fi trebuit ca omul sa fie intruchiparea celui celui mai Bun si mai Drept?. Se mai spune ca Dumnezeu a daruit oamenilor spre dominatie Pamantul „si Dumenzeu i-a binecuvantat zicand: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti” . Si de aceasta data omul a dat gres, Adam primul om care s-a rasculat imoptriva autoritatii?; si-a refuzat si ne-a refuzat si noua starea strea de fericire perpetua. Tot din spusele marilor scriitori ai Bibliei se evidentieaza faptul ca Dumenzeu si-a recunoscut greseala. Dar cum este posibil ca cel ce este alfa si omega, inceputul si sfarsitul sa greseasca?. Ar insemna ca omul a luat nastere dintr-o gresala. „Si a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fii lui si le-a zis: nasteti si va inmultiti si umpleti pamnatul” . Se vede ca lipseste cea de-a patra binecuvantare „si-l stapaniti”, cu alte cuvinte omului i s-a recunoscut neputinta de a trai la nivelul la care a fost pus de Dumnezeu. S-a recunoscut egalitatea dintre animale si oameni. Daca Dumnezeu este perfect atunci creatiile sale de ce nu sunt perfecte, mai ales ca sunt facute dupa chipul si asemanarea sa (omul)? De ce a fost nevoie sa isi distruga propria creatie (Sodoma si Gomora)?. Totul este fals, tot ceea ce se sustine la nivel teologic ete fals. Ce alta recunostere explicita a acestei mari absurditati, a futilitatii ideii de Dumnezeu mai poate exista decat cea rezidenta chiar in Biblie „desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiaistul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!” .
Daca traim sub zodia moralei, a echitatii, egalitatii si libertatii, de ce inca mai exista atata suferinta in lume. Nihilismul este singura optiune cu adevarat dreapta, din moment ce suferintele depasesc in numar placerile, din moment ce tristetea domina bucuriile. Ar fi fost mult mai bine daca toate aceste idei de ordin politic, filosofic si teologic nu s-ar fi raspandit. Si acum omul ar fi trait in starea de natura si ar fi fost mult mai fericit. Niciodata nu va putea fi vorba de egalitate si libertate in lume atata timp cat vor exist cei mari si cei mici. Cei mari sunt foarte putini si ii domina pe cei mici care desi sunt multi, sunt incapabili sa vada ca servesc visele de marire ale acelora dintre noi cu personalitati si comportamente dintre cele mai dezgustatoare. Oamenii traiesc sub tirania literelor, traiesc inca doar pentru ca nu a aparut inca cineva care sa le spuna ca merita sa moara, nu a aparut inca acela care sub infatisarea celui mai drept si mai bun, sub masca de mare profet si filosof si sub o forma a exprimarii cat se poate de umana sa le vesteasca omenilor sfarsitul, sa le aduca la cunostinta faptul ca extinctia umanitatii este cel mai mare bine pe care il pot face.
Tocmai de aceea sub imperiul nihilismului cei mici si multi se vor rascula impotriva a tot ceea ce au creat cei mari si multi. Se vor distruge concepte create de cei mai falsi si mincinosi oameni „filosofii”, vor fi urmariti de cele mai inimaginabile vise, pentru vina de a fi produs idei starine spiritului si naturii umane, si nu numai de a le fi produs ci si pentru vina de a le fi raspandit, aducand odata cu acestea cele mai mari nenorociri pentru umanitate. Omul nu este o fiinta aruncata afara din Rai, ci este o maimuta cu optiuni. Cum am mai spus omul a avut doua optiuni: ori sa ramana si sa traiasca in starea de natura, ori sa iasa din natura si sa ajunga la perfectiune. A ales cea de-a doua varianta. A facut o alegere gresita. Acum trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru esec.
Tocmai din aceasta ordine nihilsta umanitatea isi va trage sfarsitul. Oamenii se vor distruge si vor pieri atat ca urmare a raspandirii noii conceptii nihiliste, dar si in urma actiunii anumitor rezultate ale activiatii umane de pana acum virusi (Twelve monkeys), foamete, razboaie, mediu toxic sau disparitia resurselor in urma suprapopularii Pamantului. Disparitia oamenilor nu ete numai posibila ci si probabila. Pana acum milioane de specii au existat si apoi au disparut.
Piatra de temelie a noii ordini va fi deci, rebeliunea totala imoptriva vietii umane, a lumii asa cum o stim noi. Ce este mai dificil in demonstrarea validitatii acestei teze (precum si a celorlalte) este incapacitatea de a spune ca este buna sau proasta. Toate sentintele pe care le dam sunt formulate in functie de experienta noastra care este foarte limiatata. Daca suntem capabili sa clonam, sau sa calatorim in Spatiu, asta nu inseamna ca am ajuns foarte departe. Daca acesata ordine este cea mai buna cine oare ne va putea confirma acest lucru daca toti vor fi disparut si oricum nu pot avea incredere in judecata umana cand sunt puse in discutie subiecte atat sensibile cat si abstracte. Reformulez afirmatia de la inceputul lucrarii si spun ca ar fi mult mai bine daca ar exista „ceva” exterior lumii observabile, „ceva” ce scapa cunoasterii noastre, „ceva” ce mintea si imaginatia umana nu ar putea niciodata sa-si imagineze sau sa cunoasca si care acest „ceva” ar fi capabil sa observe, sa compare, sa clasifice si sa ierarhizeze, dar sa si modifice toate constructiile politice ale omenirii, atunci cu siguranta ne vom muta existenta pe alt plan.
Nu sustin ca acest tip de ordine este cel mai bun sau unul dintre cele mai bune, sustin ca este o alternativa la toate celelate constructii teoretice de pana acum. Odata anuntat ca fiind prezent, postmodernismul ne ofera o mai mare liberatate in cercetare. Odata cu postmodernismul putem spune ca traim sub semnul relativismului ca paradigma determinanta in cercetare si care ofera o perspectiva mai comoda asupra lucrurilor pe care le cercetam. Nu exista adevar ci adevaruri. In cadrul acestei paradigme „stiinta nu rezolva mai satisfacator problemele ci doar reface lista problemelor ce ar trebui puse” . Relativismul ofera noi orizonturi de cercetare, respinge norma, nu vede stiinta ca ideal, sustine pluralitatea metodelor si diferentierea societatilor umane. Conform paradigmei relativiste oricine se poate afla in posesia cunoasterii, ceea ce ma face sa cred ca si acest demers, fie el exercitiu de imaginatie, poate nu cel mai fericit si incercare de a masura capacitatea intelectuala este un demers stiintic atata timp cat eu il consider asa.
In spiritul celui mai pur relativism si anarhism epistemologic, pot spune ca nu ma intereseaza nimic din ceea ce este menit a regulariza, a reglementa sau ierarhiza. Nu ma intereseaza conecptele, nu ma intereseaza regulile sau cunostintele acumulate pana acum, nu imi trezesc in nici un fel curiozitatea, dacat in masura in care imi pot fi de ajutor, in masura in care ma pot folosi de ele pentru a-mi realiza scopurile. Toate aceste concepte reguli, ierarhii, sentinte si clasificari nu sunt decat cuvinte goale, urme lasate de pix pe o coala alba. Nu sunt in nici un fel impresionat de parada filosofilor, specialistilor in cercetare care se intrec unul pe celalalt in producerea de asa-zise teorii, care de care mai abstracte, mai emfatice si mai prolixe. Ce au realizat ei asa de maret incat sa merite onoarea de a fi urmati, incat sa merite dreptul sa impuna reguli si metode?. Au realizat seturi de reguli si norme pe care le urmeaza consecvent, acordandu-si apoi premii, titluri academice si sentinte de „stiintificitate”. Au realizat seturi de reguli si norme care sa fie urmate de cei care inca nu si-au dat seama ca pot fi mai intelepti decat cei care au scirs regulile pe care ei le urmeaza. Isi refuza un exercitiu simplu de libertate, se autolimiteaza si autocenzureaza in numele celor mai scrupuloase reguli care, din moment ce sunt urmate, limiteaza enorm capacitatea de rationare. Nu pot accepta ca cineva sa imi spuna ce e drept si ce nu e drept, nu pot accepta reguli facute de oameni asemanatori mie. Si acest referat este un demers stiintific, este cunoastere din moment ce urmeaza regulile pe care eu le-am stabilit, din moment ce eu consider aceasta lucrare ca fiind stiintifica. Poate cea mai buna.”

Singurul care a intuit cu ceva acurateţe ce se întâmplă este Adrian Năstase care spunea că Emil Boc a scos Coaliţia din priză şi aum nu mai găseşte instrucţiunile să bage ştecherul înapoi în priză. Practic nu Emil Boc a greşit ci toată conducerea PDL în frunte cu Traian Băsescu.

Cum s-a întâmplat de fapt. Speriaţi de faptul că organizarea alegerilor prezidenţiale va cădea în mâinile pesediştilor prin intermediul ministrului de interne Dan Nica, pedeliştii au gândit o strategie prin care să scape de acesta. Este ok din punct de vedere politic să îţi elimini adversarii problema este să mai şi poţi. Strategia PDL a fost perfectă pînă în momentul anunţului prim ministrului cum că îl remaniează pe Nica. Pedeliştii au aşteptat ca Nica să facă nişte declaraţii mai sensibile după care au trecut la atac. Problema a apărut în momentul în care pesediştii au răspuns într-un mod în care cei din PDL nu se aşteptau pentru că nimeni nu a crezut că PSD poate dovedi atâta solidaritate şi coeziune. Cel mai probabil Emil Boc şi Traian Băsescu mizau pe o scindare in rândurile PSD, pe un răspuns pe mai multe voci ceea ce nu s-a întâmplat.

Prefigurarea eşecului

După anunţul lui Emil Boc toţi liderii pesedişti de frunte ies cu declaraţii publice în care spun că îl sprijină în continuare pe Dan Nica. În faţa unei situaţii pe care nu o credeau posibilă pedeliştii dau înapoi. De exemplu Emil Boc inventează penultimatumul cerându-le pesediştilor sa numească un alt ministru până marţi la ora 9, după care a revenit şi a prelungit termenul până marţi la ora 13. Se ajunge la medierea lui Traian Băsescu dar şi aceasta eşuează, aşa că Boc a convocat şedinţa coaliţiei pentru marţi la ora 21 sau miercuri la ora 9. Pesediştii nu se prezintă şi vin cu alte ameninţări şi pun totul în spatele lui Traian Băsescu şi Emil Boc. Toate aceste amânări şi incapacitatea de a-l da efectiv afară din guvern pe Dan Nica ne spun că pedeliştilor le este frică să acţioneze şi că aşteaptă un răspuns din partea pesediştilor numai că pesediştii nu vor da acest răspuns din simplul motiv că nu se află la ei ci tot la Emil Boc.

Cum a eşuat strategia PDL

Nimic din ceea ce au imaginat Traian Băsescu şi Emil Boc nu s-a întâmplat, ba chiar mai mult, pesediştii au răspuns cu o virulenţă şi ostilitate greu de acceptat pentru cei doi. Acum Traian Băsescu se găsesc în poziţia ingrată de a alege. Au la dispoziţie două opţiuni, amândouă foarte proaste.

Prima ar fi să-l remanieze pe Nica ceea ce înseamnă practic ruperea protocolului coaliţiei, criză guvernamentală şi politică. Este exact ceea ce Emil Boc şi Traian Băsescu nu vor să facă, mai ales că in Bucureşti deja au început grevele ceea ce ar duce le percepţia că pedeliştii în frunte cu Traian Băsescu în loc să se preocupe de soarta ţării ei sunt mai interesaţi de propria bunăstare.

A doua opţiune, mai acceptabilă, este să renunţe la remaniere dar şi aceasta ridică numeroase probleme printre care cea mai mare ar fi eşecul acestui demers. Practic opinia publică şi memebrii de rând ai PDL vor percepe asta ca pe o slăbiciune a partidului şi a relaţiei dintre Traian Băsescu şi PDL. În urma acestui război PSD va ieşi întărit şi cu un ascendent moral asupra PDL greu de recuperat într-un timp atât de scurt. Dacă vor fi daţi afară din guvern vor intra în opoziţie ceea ce ar fi un coşmar pentru PDL. Dacă vor rămâne în guvern vor avea curajul să se pună în capul mesei guvernamentale alături de Emil Boc fără ca acesta să poată mişca ceva.

Oricum ar fi PDL va ieşi prost din această afacere. O criză plitică va avea efecte economice negative foarte puternice iar românii nu vor rămâne impasibili la ceea ce a făcut prim ministrul Emil Boc şi asta cu doar câteva zile înaintea alegerilor prezidenţiale.

Parlamentul polonez a aprobat o lege care stipuleaza castrarea chimica a infractorilor care violeaza copii mai mici de 15 ani sau rude. Mai mult, acelasi pachet de legi mai prevede si marirea pedepselor peodofililor precum si incriminarea incercarilor de a justifica pedofilia. Astfel, in contrast cu ceea ce se intampla in Olanda, in Polonia, incercarea de a pune in discutie pedofilia te poate duce la inchisoare pentru doi ani, aceeasi pedeapsa primid-o si cei care incearca sa seduca minori sub 15 ani pe internet.

Avem inca o dovada ca Polonia ramane una din tarile conservatoare ale UE, in special datorita influentei pe care Biserica o are in societate.

Un clip simpatic şi foarte bine făcut de cei de la MadTv despre noul iRack. Deşi e vechi de doi ani clipul este totuşi cât se poate de actual. Nu aş fi scris despre el dacă nu aş fi fost la curent cu ceea ce se întâmplă la Adunarea Generală a ONU, unde Ahmadinejad iar i-a supărat pe vestici. Altfel, după cum ne spune şi Jobs în clip, următorul produs Apple va fi iRan:

La început a fost Cotidianul care a început să dea cărţi o împreună cu ziarul, sperând că astfel va creşte tirajul de ziare vândute prin fidelizarea publicului, lucru care evident nu a avut loc. Din proprie experinţă ştiu că lumea cumpăra ziarul doar pentru carte nu pentru informaţia din ziar. Cartea o puneau în bibliotecă sau o citeau iar ziarul îl foloseau la împachetat diverse lucruri prin casă. (Despre această idee nefericită de marketing aici)

Ideea Cotidianului a fost apoi copiată de cei de la Adevărul care s-au apucat şi ei să dea câte o carte împreună cu ziarul, sperând că, pe termen lung, va creşte numărul de cititori, lucru care, la fel de evident ca şi în cazul Cotidianului, nu s-a întâmplat. Pe termen scurt vânzările cresc, dar nu ca urmare a cîştigării încrederii populaţiei sau a dezvoltării reflexului pavlovian ci datorită unui interes mărunt, acela de a avea cât mai multe cărţi în bibliotecă. Ca să nu rămână mai prejos, cei de la Jurnalul Naţional au preluat şi ei modelul de biznis şi s-au apucat sa dea cărţi la ziar o dată pe săptămână. Un lucru amuzant aici fiind reclama campaniei de pe Antene, unde durul Mircea Badea vorbeşte înduioşător despre cărţile copilăriei.

Săptămâna asta a apărut un scandal între Adevărul şi Jurnalul Naţional, era inevitabil, mai devreme sau mai târziu, goana după cititori ar fi ajus aici. Totul a pornit de la cartea Enigma Otiliei a lui George Călinescu. Iniţial, cartea era programată să fie difuzată cu Jurnalul  Naţional, e de înţeles dacă e să ne gândim la afinităţile dintre patronul trustului şi unul din personajele romanului. Cei de la Adevărul s-au mişcat repede, au anunţat-o primii, înaintea celor de la Jurnalul. Cei de la Jurnalul Naţional decid să o editeze înaintea celor de la Adevărul. Cei de la Adevărul grăbesc lucrurile şi până la urmă reuşesc să o difuzeze înaintea celor de la Jurnalul naţional pe 23 aprilie, adică ieri.

N-aş fi scris postul ăsta dacă nu aş fi găsit o mostră de jurnalism cu limbaj golănesc, degradant, jegos în Jurnalul Naţional. Nici Adevărul nu rămâne dator dar parcă nu poţi compara un articol acid cu găleata de lături a ziariştilor de la Jurnalul.

Astăzi Cristian Preda care scrie un post în care face trei greşeli, una de gramatică, una de exprimare şi una de stil. Să vedem despre ce este vorba:

Prima greşeală este una de gramatică şi este făcută prin folosirea incorectă a substantivului ministru. Substantivul ministru este un substantiv epicen, adică are aceeaşi formă pentru ambele sexe. Corect este fostul ministru, nu fosta ministră, se spune împotriva unui ministru PDL nu  împotriva unei ministre PDL, chiar dacă ministrul este o femeie.

A doua greşeală este una de exprimare şi este făcută prin folosirea incorectă a adverbului estimp. Conform DEX, estimp înseamnă în acest an, ceea ce face exprimarea Estimp, eu mă vedeam apărându-i în anii 90 pe udemeriști să fie una greşită, cu sens întortochiat şi greu de desluşit.

A treia greşeală este una de stil şi este săvârşită în ultima frază a postului Ce mi-e Crin și ce-mi sunt Frunda sau Ponta? Aici, semnul întrebării nu-şi are rostul, cel mai indicat ar fi fost trei puncte de suspensie. Deşi sună a întrebare pentru că este începută cu pronumele interogativ ce (de multe ori folosit în sens exclamativ), practic autorul face o afirmaţie, o constatre, adică nu este mare diferenţă între Crin, Frunda şi Ponta (are dreptate).

Să zicem că eşti patronul unei firme ce prestează servicii de intermediere şi primeşti vizita unui prieten. Prietenul, bine intenţionat şi atent la biznisul tău, iţi face nişte sugestii sugestive privitoare la angajaţi firmei. Printre altele îţi recomandă să le cauţi cv-urile pe siteurile specializate de joburi şi să vezi cine şi cum şi-a mai actualizat cv-ul, astfel poţi să-ţi dai seama mai bine cum stai cu resursele umane, cine vrea să stea (adică ăia cu cv-ul neactualizat) şi cine vrea să plece (ăia cu cv-ul actualizat). Aşa că tu ce faci, pui mâna şi-i cauţi, îi găseşti iar pe ăia care şi-au actualizat cv-ul îi treci pe o listă, care listă o păstrezi. Fiind criză, va veni o periodă când o să-ţi meargă nasol, nu mai vinzi, nu mai ai profit iar costurile cu salariile angajaţilor au ajuns destul de ridicate, tocmai de aceea o reducere de personal va fi binevenită aşa că anunţi disponibilizări. Bun, dipsonibilizezi dar pe cine? Brusc îţi aduci aminte de lista aia cu angajaţii care aveau obiceiul să-şi actualizeze cv-urile, o scoţi din sertar şi pe motiv de lipsă de loialitate le spui că nu se mai poate şi îi dai afară.

Deocamdată totu-i bine şi frumos la firmă, pace şi prietenie cum n-a mai fost de pe vremea lui Ceauşescu dar (exact ca în bancul ăla cu poveştile spuse în capitalism şi cele spuse în comunism) va veni vremea când…

Oricum, să nu disperăm, pe lângă nişte nervi distruşi în momentul primirii veştii că eşti liber de contract, fii fericit, disponibilizarea îţi oferă şi nişte oportunităţi pe care tu, ca un angajat neloial, nu le-ai fi văzut nicicum.

Este vorba despre Cristian Paţurcă, omul care a scris Imnul Golanilor şi care apare în Libertatea acuzându-l pe Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României din perioada 1996-2000, că l-a uitat. De unde vine supărarea lui Paţurcă? Din faptul că a rămas fără casă şi că e bolnav. Casa în care a locuit Paţurcă până să fie evacuat se află în cartierul Cotroceni şi a fost naţionalizată de comunişti. Fostul proprietar şi-a recîştigat casa, astfel Paţurcă a ajuns pe drumuri. Astat în ultimul timp mai mult prin spitale, fiind bolnav la plămâni şi ceva afecţiuni la ficat, după cum scrie în Libertatea.

Adevărul este altul şi realitatea destul de nasoală pentru Paţurcă, a ajuns la 44 de ani şi a realizat că este homeless. Acum se supără pe Emil Ţapu că nu i-a dat şi lui casă. Să-i spună cineva lui Paţurcă ăsta că participarea la demonstraţii şi compunerea de cântece anticomuniste nu-i conferă dreptul de a primi casă moca. Mai întâi să pună mâna la muncă şi pă urmă să ceară case. Despre boalile lui nu mai vorbesc. Cică boală la plămâni şi la ficat…comentariile cititorilor la acel articol sunt însă foarte edificatoare. Paţurcă s-a îmbolnăvit pentru că fumează ca un turc şi bea de stinge. Acum locuieşte la sediul Asociaţiei 21 decembrie, la revoluţionarii şi anticomuniştii lui, ei să aibă grijă de el. Oricum, nu văd cine ar fi impresionat de povestea acestui om care, în afară de cinci strofe şi două lozinci, nu prea a făcut nimic. Anticomuniştii lu’ peshte…